poveşti de adormit copii mari

Cu un pic de întârziere, din episodul de azi puteţi afla cum am dormit eu în weekend şi, mai important, cine mi-a spus poveşti de adormit copii. 

ŞOC: Neagu Djuvara, Andrei Pleşu şi David Lynch narează pentru Moş Ene. Îi vrei la Steaua?

Lăsând gluma la o parte, că e mult de scris, să purcedem.

Vineri a fost ziua naţională. Am zis să intru şi eu cumva în atmosferă şi am considerat că ar fi frumos să citesc ceva legat de România. Oricum, de ceva vreme era pe lista de aşteptare cartea lui Neagu Djuvara "O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri" şi ce moment mai prielnic pentru a o începe decât 1 Decembrie. Long story short ... am făcut rost de audiobook - în mod tradiţional, românesc ;). Dau play, ma întind pe canapea, bătrânelul simpatic începe povestirea: daci, romani, războaie, columna lui Traian, invazii barbare, vizigoţi, ostrogoţi, gepizi, Gelu, Vlad, Menumorut, primul descălecat ... somn.

Sâmbătă dau pe iutub peste documentarul David Lynch: Eraserhead Stories. Couch Mode on, Mr. Lynch povesteşte cum a făcut el filmul, de unde a făcut rost de finanţare, casting ... somn.

Duminică, ora 13.05. Evident, apropotv. Faină treabă partea "hipsterească" a emisiunii, haios. Doar că apare şi Andrei Pleşu în emisiune, nu mai reţin motivul pentru care a fost invitat. Şi începe şi el să povestească despre ceva şi ... somn.

Bineînţeles că după atâtea zile de somn, duminică noapte n-am mai putut dormi, aşa că m-am uitat în întregime la Eraserhead Stoeries.

first crowdsurfing ever?

Întâmplător, cred că am dat peste filmarea primului crowdsurfing din istorie. Evenimentul s-a petrecut în 1969 la Altamont, la o trupă care cânta în deschiderea celor de la The Rolling Stones ... nu mai ştiu exact care. 

Oricum, date fiind vremurile, e posibil ca începuturile crowdsurfing-ului să fie cauzate de un bad acid trip. Filmarea o puteţi vedea în cadrul documentarului Gimme Shelter

Faima şi banii

"Establishmentul era atât de iritat, cât şi fascinat de aceşti "parveniţi" care proveneau de la studiourile independente, care încercau să spargă tiparele filmelor pentru public de familie, dovedite, în cele din urmă, dezastruoase - pentru care cererea încetase cu multă vreme în urmă. În cele din urmă, establishmentul a câştigat, din cauză că aceşti "parveniţi" au fost conduşi de celebritatea şi de averile lor către destinele lor individuale, până la punctul la care ele au devenit establishmentul însuşi, prin mărimea impresionantă a conturilor din bănci. Singura recunoaştere, de către ei, a trecutului lor revoluţionar se mai găseşte în jalnica afişare publică a unui nonconformism individual - cum ar fi, să poarte tenişi la costumul de seară."

"James Caan a dat cu piciorul la perspectiva a patru milioane de dolari, refuzând să joace în Superman. Brando l-a sunat şi l-a întrebat: "Care-i faza, nu-s destui bani?", iar Caan a răspuns:"Banii-s fantastici ... dar aşa nu trebuie să port mizeria aia de costum".

Jack. Biografia lui Jack Nicholson - John Parker

everything is a remix

Zilele trecute, sau mai bine zis, într-una din noptile astea de toamnă, am văzut The Thin Red Line, pentru prima dată la calitate fullHD, o poezie cinematografică. M-a prins flama şi am făcut o noapte cu filme de război ... am revăzut Platoon şi Apocalypse Now.

Şi cum vizionarea a avut loc la foc automat, n-am putut să nu remarc o altă "recurenţă", cum a observat şi Richie pe Marele Ecran.

 The Thin Red Line - Terrence Malick, 1998

Platoon - Oliver Stone, 1986

Twin Peaks

James: When did you start smoking?

Donna: I smoke every once in a while. Helps relieve tension.

James: When did you get so tense?

Donna: When I started smoking.

make me a sandwich

Am primit azi un tricou. Arată ca în poza următoare. După logo mi-am dat seama că trebuie să fie o trupă, şi aşa am dat de The Red Chords. Nu-s chiar genul meu, dar clipul e ok.

Acu' dacă era după mine, căutam ceva cu The Legend of the Black Shawarma sau ceva mai comestibil, dar mă mulţumesc şi cu un sandwich.

The Moment You Realize You're Goig to Fall

Am dat recent de Black Light Burns. E trupa lui Wes Borland, chitaristul ăla ciudăţel de la Limp Bizkit. Încă n-am apucat să ascult cu atenţie muzica lor, e ceva stoner-rock, iarăşi un gen pe care îl ascult de puţină vreme.

Trupa are un impact vizual foarte puternic, mă refer aici la artwork-urile albumelor şi la videoclipuri, că n-am apucat sa-i văd live, deşi au turneu eurpean la începutul lui 2013 şi, cine ştie, poate ne vizitează minunatul oraş. 

Cover Your Heart

Cruel Melody

The Moment You Realize You're Goig to Fall

Câteva cuvinte despre videoclipurile recente Black Light Burns, regizate de Agata Alexander The Moment You Realize You're Goig to Fall. Chapter 1 şi How To Look Naked. Chapter 2

For starters it’s split into two separate chapters, a mini movie if you like – the complete antithesis of MTV’s green screens and 3minute 30second radio friendly fare. But what makes it truly remarkable is not it’s non-conformist length, it’s in its delivery, it’s attitude and it’s nightmarishly effective execution.
There’s unsettling dialogue that wouldn’t seem out of place in a David Lynch movie, surreal Dali-esque dream sequences, black light underwater scenes oh and did we mention there’s two runway models who have octopi crotches?
There’s a genuine story being told here in amongst the madness, but it will take you multiple viewings to appreciate the subtlety of each scene and the journey inside its central characters psyche.

Bonus + sursa

Anii bucuriei

"Copilul priveşte maturizarea ca pe o calamitate aproape obscenă, care, din cine ştie ce motiv misterios, nu i se va întâmpla niciodată lui însuşi. Toţi cei care au trecut de treizeci de ani sunt groteşti şi trişti, se agită la nesfârşit pentru lucruri lipsite de importanţă şi rămân în viaţă, din punctul de vedere al copilului, fără să aibă ceva pentru care să trăiască. Doar viaţa de copil e viaţă adevărată." - Anii bucuriei, G. Orwell

Sau, cu alte cuvinte, "Don't grow up, it's a trap!"

pe blocuri

După Beatles, U2 şi RHCP, hop şi ai noştri ca brazii cu cântarea pe bloc. Şi ca să nu fie ca restu' lumii, băieţii de la The Mono Jacks au dat-o pe unplugged şi fără public. Oare câţi clujeni s-ar fi adunat pe la parter?

muzică pe peliculă

Fiecare videoclip e, de fapt, un scurt metraj. Despre colaborările dintre actori, regizori şi muzicieni ce să mai zici ...au fost şi vor mai fi, dar e bine când rezultatele sunt spectaculoase, aşa cum le-a ieşit celor de la Sigur Ros. Islandezii au pus la bătaie o sumă modică unor regizori pentru a pune pe "peliculă" ideile răsărite după audierea celui mai recent material discografic, Valtari. Mai multe detalii şi filme aici.

Clipul piesei Fjogur Piano, în care apare Shia LeBoeuf

Alte colaborări de genul ăsta:
Laid Back au clip regizat de Lars von Trier

John Frusciante are clip regizat de Vincent Gallo

Christopher Walken dansează în clipul FatBoy Slim

Să nu uităm de Beastie Boys, cu al lor Fight For Your Right de 30 de minute. Unul mai recent ar fi clipul fratelui Gallagher, cu Mischa Barton în distribuţie. Sunt mai multe, bineînţeles, dar astea ar fi printre preferinţele mele.

delir in rime (I)

Rulez fin, derulez şi mai lin, ca un delfin în bazin sau în ocean un rechin. Mă menţin. Plecat după vin, beau un gin ... just chillin'

În baldachin un babuin pe nume Alin ... sau Florin. Costumat în balerin, la umbra unui smochin din Severin, urmărit de un asasin deghizat în rabin, călare pe asin. De fapt, e un beduin, cu glas cristalin, de călugăr benedictin.

Lâng-un ciulin rostogolit dintr-un pin din etajul alpin, vipera cu ochi de rubin işi face un vaccin cu ser antiviperin.

Un androgin cu trăsături de adolescentin, proaspăt ieşit din mediul uterin, direct prin vagin, soarbe ulei de măsline extravirgin, puţin alcalin.

La magazin, manechin e un pinguin arlechin, comandant de submarin carpatin. Vecin e un clavecin pe care stă un crin.

Pelerin, acest creştin misogin, crescut în mediu ovin, mai hain ca şi Cain, are geacă de vinilin.

Un yoghin virgin, la umbra unui vişin, ascultă Led Zeppelin, cu degete galbene de nicotin. Nu e şovin, are temperament sangvin. Iese din primul tur de scrutin, ca Vladimir Putin.

Concitadin e acel străin latin fără buletin, imigrant clandestin uitat de destin într-un chin divin.

Finalul e francez "Fin"

Sau andimoisesc "mă-nclin"

Lecturi Urbane

De ceva vreme n-am mai auzit nimic de proiectul Lecturi Urbane. Poate se organizează în cadrul Street Delivery, ca anul trecut ... ar fi frumos. Deşi unii au luat la mişto ideea, spunând că e rost de agăţat, mie mi-a plăcut ideea şi am participat la câteva ediţii în Timişoara. Am mai văzut tineri citind prin parcuri sau Unirii, dar Lecturile Urbane - ediţia din tramvai, chiar a dat roade.

Poza de mai sus mai veche, de prin aprilie, dar următoarea e de chiar de săptămâna asta:

Ea are 17 ani şi citea ceva de Stephen King. N-am reuşit să aflu ce, că a venit controlorul şi a dat-o jos că n-avea bilet.

statement

I don't shoot people, but ... I shoot people!

scurt-metraj

Din totdeauna mi-au plăcut filmele, cred că aş putea fi ca personajul principal din Dream On. De fapt, aşa m-am şi apucat de fotografie: vroiam să-mi cumpăr o cameră de filmat, dar erau cam scumpe prin 2006 - 2007, aşa că mi-am luat primul Nikon. Aşa am aflat pe pielea mea că aparatul foto nu filmează la calitatea oferită de camera video, şi invers, fotografiile făcute cu o cameră video n-au calitatea celor făcute cu un aparat foto. Ăsta e şi motivul pentru care n-am filmat nimic demn de arătat publicului, dar ideea a rămas şi am ajuns ca de la fotografie să experimentez puţin cu animaţiile stop-motion. Bun, idei au mai fost, am şi scris o tentativă de scenariu pentru un concurs Marele Ecran, fără a se fi materializat nimic, adica pula premiu, konec film.

Weekendul ăsta, fiind unul plin, cu două festivaluri de scurt-metraje în Timişoara, Tres Court şi Timishort, cred că am văzut vreo 300 de "scurte" şi iar m-au apucat nostalgiile cu filmul. Am inventat un "banc abstract cu Nirvana", după cum îmi place să-l numesc, şi poate fi transformat într-un scenariu de foarte scurt metraj. Treaba cea mai faină e că proiectul e realizabil, fără costuri prea mari.

De la asta a pornit:

- There's something in the way!!

- What?

- Nevermind ...     

dă-te bă că cadeeeeee !!!!

... vorba Mărgineanului

Na bun, toată lumea ştie vorba asta "Ştii că eşti român dacă îţi pasă mai mult când îţi cade netul decât guvernul". Era şi o poză, a tot circulat de facebook zilele trecute.

La Tres Court am aflat că şi în Spania e la fel.

porumbei

Am un porumbel nesimţit pe pervazul ferestrei da la birou. O săptămână, cât a lipsit colega ce-l hrăneşte, văd ca i-a mers bine ... tot gras e. De fapt, amândoi sunt ok.

Revenind la porumel, atâta se cacă ... n-am mai văzut aşa ceva. Cred că nu cunoaşte vorba aia din bătrâni care zice că "You don't shit where you eat". Dar asta e problema lui. A mea e că îmi ţin scrumiera pe acelaşi pervaz. Poate ar trebui sa fac şi eu un pact cu el, sa rezolvăm cumva chestia asta.

În altă ordine de idei, dar tot cu porumbei (rimă, bă!) vă las aici un film, văzut la ediţia asta de Tres Court.

crazy clown time

Faptul ca mr. David Lynch s-a apucat de muzică nu mai e o noutate. Acum a apărut şi primul clip, via vice, în regie proprie, şi e demenţial, ca şi restul creaţiilor sale.

Nu m-am putut abţine şi am salutat această nouă operă marca David Lynch destupând-o cu graţie pe prietena mea Stella. 

primavara se numara seria Rambo ... IV

Nu-mi place cum arată oraşul în perioada asta a curăţeniei de primăvară. Toată lumea îşi scoate gunoaiele în strada, peste tot vezi numai mobilă distrusă, saltele, wc-uri şi crengi, deşi pe site-ul RETIM e afişat programul de colectare pe zile şi străzi şi locuri de depozitare. Cu toate astea, nimeni nimic ... stau gunoaiele o săptămână, în loc de o zi sau două.

Bonus: 

?

Am dat azi de tumblr-ul lui Owen Nichols. Ăsta e un tip pasionat de arhitectură aflat într-o căutare a ingredientelor pentru "architecture soup". Printre altele, mai face animaţii şi îşi pune unele întrebări.

Mi-a plăcut semnul de întrebare de la final.

o postare fara motiv

Despre "no reason" poţi afla multe din Rubber, filmul devenit cult deja al altui Quentin genial, Dupieux pe numele său. 

"Life is filled with no reason"

"No reason, the most powerful element of style"

Omu' mai are un film ce o să apară anul ăsta, şi, ghici ghicitoarea mea, no reason, a încărcat pe vimeo primul său mediumetraj, despre care spune cam aşa:

NONFILM is unwatchable.

NONFILM is my first attempt to make a movie (failed).

NONFILM is the essence of the 'NO REASON'.

NONFILM is RUBBER's handicapped brother.

NONFILM is a wild animal.

NONFILM contains only ONE joke.

NONFILM has been shot with Flat Eric's money.

NONFILM is great if you know how to watch it. TRY.

ziare, filme, cărţi

Îmi place iniţiativa asta a ziarelor da a vinde la un preţ oarecum simbolic, împreună cu un ziar, filme. De-a lungul vremii am mai cumpărat un DVD cu Dem Rădulescu si un BoxSet cu trei filme cu Toma Caragiu. Măcar aşa mai susţin şi eu cinematorgafia românească. 

Luna asta au apărut "Loverboy" şi "Din dragoste cu cele mai bune intenţii". M-a bucurat că apar şi filme relativ noi, apreciate pe la festivaluri mari de dincolo şi, sincer, îmi faceam probleme că nu o să le găsesc sau ceva de genul ăsta. O mai păţisem aşa când abia am reuşit să prind la un chioşc volumul al treilea din Gulag-ul lui Soljeniţîn. Alte vremuri ... azi, când a apărut "Din dragoste cu cele mai bune intenţii" încă se mai găsea şi "Loverboy" la chioşc.

Eu o să le văd în weekend, până atunci, câteva cuvinte ale criticii.

Loverboy

"Maniera directă de abordare a dramaturgiei îi permite lui Mitulescu să exprime brutal dileme morale şi probleme sociale, fără ca povestea să devină melodramatică şi fără ca dialogurile să ajungă excesive." - Variety

"Mitulescu reuşeşte să redea senzaţia de izolare într-un ţinut al nimănui, când indolenţa personajelor personajelor şi senzualitatea anotimpului se îmbină într-un mod ameţitor ..." - The Hollywood Reporter

"Relaţia dintre cei doi este cea mai bună parte a filmului, mai ales felul în care gesturile mici reuşesc să arate sentimentele puternice ascunse în spatele unei durităţi aparente." - Screen Daily

Din dragoste cu cele mai bune intenţii

"Un thriller psihologic complex" - indieWIRE

"Bogdan Dumitrache într-un rol excelent." - Le Monde

Imi plac zilele de luni

Nu ştiu cum e la alţii la servici şi nici nu mă interesează prea mult. Oricum, la mine nu-i aşa ...