poveşti de adormit copii mari

Cu un pic de întârziere, din episodul de azi puteţi afla cum am dormit eu în weekend şi, mai important, cine mi-a spus poveşti de adormit copii. 

ŞOC: Neagu Djuvara, Andrei Pleşu şi David Lynch narează pentru Moş Ene. Îi vrei la Steaua?

Lăsând gluma la o parte, că e mult de scris, să purcedem.

Vineri a fost ziua naţională. Am zis să intru şi eu cumva în atmosferă şi am considerat că ar fi frumos să citesc ceva legat de România. Oricum, de ceva vreme era pe lista de aşteptare cartea lui Neagu Djuvara "O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri" şi ce moment mai prielnic pentru a o începe decât 1 Decembrie. Long story short ... am făcut rost de audiobook - în mod tradiţional, românesc ;). Dau play, ma întind pe canapea, bătrânelul simpatic începe povestirea: daci, romani, războaie, columna lui Traian, invazii barbare, vizigoţi, ostrogoţi, gepizi, Gelu, Vlad, Menumorut, primul descălecat ... somn.

Sâmbătă dau pe iutub peste documentarul David Lynch: Eraserhead Stories. Couch Mode on, Mr. Lynch povesteşte cum a făcut el filmul, de unde a făcut rost de finanţare, casting ... somn.

Duminică, ora 13.05. Evident, apropotv. Faină treabă partea "hipsterească" a emisiunii, haios. Doar că apare şi Andrei Pleşu în emisiune, nu mai reţin motivul pentru care a fost invitat. Şi începe şi el să povestească despre ceva şi ... somn.

Bineînţeles că după atâtea zile de somn, duminică noapte n-am mai putut dormi, aşa că m-am uitat în întregime la Eraserhead Stoeries.

first crowdsurfing ever?

Întâmplător, cred că am dat peste filmarea primului crowdsurfing din istorie. Evenimentul s-a petrecut în 1969 la Altamont, la o trupă care cânta în deschiderea celor de la The Rolling Stones ... nu mai ştiu exact care. 

Oricum, date fiind vremurile, e posibil ca începuturile crowdsurfing-ului să fie cauzate de un bad acid trip. Filmarea o puteţi vedea în cadrul documentarului Gimme Shelter

Faima şi banii

"Establishmentul era atât de iritat, cât şi fascinat de aceşti "parveniţi" care proveneau de la studiourile independente, care încercau să spargă tiparele filmelor pentru public de familie, dovedite, în cele din urmă, dezastruoase - pentru care cererea încetase cu multă vreme în urmă. În cele din urmă, establishmentul a câştigat, din cauză că aceşti "parveniţi" au fost conduşi de celebritatea şi de averile lor către destinele lor individuale, până la punctul la care ele au devenit establishmentul însuşi, prin mărimea impresionantă a conturilor din bănci. Singura recunoaştere, de către ei, a trecutului lor revoluţionar se mai găseşte în jalnica afişare publică a unui nonconformism individual - cum ar fi, să poarte tenişi la costumul de seară."

"James Caan a dat cu piciorul la perspectiva a patru milioane de dolari, refuzând să joace în Superman. Brando l-a sunat şi l-a întrebat: "Care-i faza, nu-s destui bani?", iar Caan a răspuns:"Banii-s fantastici ... dar aşa nu trebuie să port mizeria aia de costum".

Jack. Biografia lui Jack Nicholson - John Parker

everything is a remix

Zilele trecute, sau mai bine zis, într-una din noptile astea de toamnă, am văzut The Thin Red Line, pentru prima dată la calitate fullHD, o poezie cinematografică. M-a prins flama şi am făcut o noapte cu filme de război ... am revăzut Platoon şi Apocalypse Now.

Şi cum vizionarea a avut loc la foc automat, n-am putut să nu remarc o altă "recurenţă", cum a observat şi Richie pe Marele Ecran.

 The Thin Red Line - Terrence Malick, 1998

Platoon - Oliver Stone, 1986

Twin Peaks

James: When did you start smoking?

Donna: I smoke every once in a while. Helps relieve tension.

James: When did you get so tense?

Donna: When I started smoking.

make me a sandwich

Am primit azi un tricou. Arată ca în poza următoare. După logo mi-am dat seama că trebuie să fie o trupă, şi aşa am dat de The Red Chords. Nu-s chiar genul meu, dar clipul e ok.

Acu' dacă era după mine, căutam ceva cu The Legend of the Black Shawarma sau ceva mai comestibil, dar mă mulţumesc şi cu un sandwich.

The Moment You Realize You're Goig to Fall

Am dat recent de Black Light Burns. E trupa lui Wes Borland, chitaristul ăla ciudăţel de la Limp Bizkit. Încă n-am apucat să ascult cu atenţie muzica lor, e ceva stoner-rock, iarăşi un gen pe care îl ascult de puţină vreme.

Trupa are un impact vizual foarte puternic, mă refer aici la artwork-urile albumelor şi la videoclipuri, că n-am apucat sa-i văd live, deşi au turneu eurpean la începutul lui 2013 şi, cine ştie, poate ne vizitează minunatul oraş. 

Cover Your Heart

Cruel Melody

The Moment You Realize You're Goig to Fall

Câteva cuvinte despre videoclipurile recente Black Light Burns, regizate de Agata Alexander The Moment You Realize You're Goig to Fall. Chapter 1 şi How To Look Naked. Chapter 2

For starters it’s split into two separate chapters, a mini movie if you like – the complete antithesis of MTV’s green screens and 3minute 30second radio friendly fare. But what makes it truly remarkable is not it’s non-conformist length, it’s in its delivery, it’s attitude and it’s nightmarishly effective execution.
There’s unsettling dialogue that wouldn’t seem out of place in a David Lynch movie, surreal Dali-esque dream sequences, black light underwater scenes oh and did we mention there’s two runway models who have octopi crotches?
There’s a genuine story being told here in amongst the madness, but it will take you multiple viewings to appreciate the subtlety of each scene and the journey inside its central characters psyche.

Bonus + sursa